| 1.
|
GĂUR'I, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] - Din gaură. Sursă
: DEX'98
( 9902)
- gall |
| |
| 2.
|
GĂUR'I vb. v. composta.Sursă
: Sinonime
( 185312)
- siveco |
| |
| 3.
|
GĂUR'I vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. si reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredelusi, (Mold. si Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 2. v. sparge. (Blidul s-a ~ la fund.) 3. v. zdrenţui. 4. v. caria. Sursă
: Sinonime
( 185311)
- siveco |
| |
| 4.
|
găur'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. găur'esc, imperf. 3 sg. găure'a; conj. prez. 3 sg. si pl. găure'ască
Sursă
: DOR
(248290)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE GĂUR//'I pers. 3 se ~'este intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură
Sursă
: NODEX
(335995)
- siveco |
| |
| 6.
|
A GĂUR//'I ~'esc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaură
Sursă
: NODEX
(335994)
- siveco |
| |
|
|